YTR #8 Brecht, secolul XXI şi un om

Explorează rubrica YOUNG THEATRE REVIEW și descoperă cronici ale spectacolelor prezente în secțiunea competițională a festivalului, realizate exclusiv de studenții anilor II și III ai Teatrologie – Jurnalism Teatral, Departamentul de Studii Teatrale din cadrul UNATC „I.L. Caragiale”. 

Din ce în ce mai des observăm denaturarea textelor clasice în mâinile unor regizori care prea concentraţi să modernizeze cu orice preţ,  să actualizeze, omit esenţialul. De multe ori plec de la spectacole întrebându-mă ce ar spune autorul textului despre forma de pe scenă a operei sale. Iar răspunsurile nu sunt prea încurajatoare. De această dată, despre Un om egal un om, în regia lui George Anton, cred că Bertolt Brecht ar avea motive să fie mândru. 

Povestea spectacolului îl urmărește pe Galy Guy, un comerciant forțat să se alăture unui grup de soldați atunci când camaradul lor trebuie să se ascundă, după ce a comis o crimă. Sub numele Jeraiah Jip, acesta trebuia doar să se prezinte la numărătoare. În urma unei mici schimbări de plan, cei trei soldați, de frică să nu fie prinși ca fiind complicii adevăratului Jeraiah, decid să îl transforme definitiv pe Galy Guy în soldatul Jip. Astfel, ei ajung să îl convingă pe comerciant că este mort și că el, sub noua lui identitate, își privește fostul sine fiind îngropat ca pe un vechi prieten.

Cei trei soldați responsabili de transformarea lui Galy Guy – Uria Shelley, Jess Mahoney și Polly Baker –  se transformă și ei, odată cu el. Dacă la început erau o gașcă jovială, care îl domina pe naivul Galy Guy prin simpla fluturare a armei, crima spirituală pe care o comit ucigându-l pe comerciant îi transformă în călăi. Ei devin duri și reci, supuși oricărui ordin venit din partea noului Jeraiah Jip, un soldat crud și nemilos, un monstru creat chiar de imaginaţia lor. Această schimbare de dinamică servește ca simbol pentru modul în care armata te transformă atât în victimă, cât și în agresor.

Fiind una dintre primele opere ale lui Brecht, Un om egal un om a fost numită o prevestire a artei maculării minţii. Prin simbolul puternic și ușor de descifrat al schimbării de identitate, Brecht prezintă modul în care armata te dezumanizează și te transformă din om în soldat. Pe lângă această temă principală, piesa are ca scop și denigrarea armatei, soldații fiind prezentați ca fiind hoți, bețivi, mincinoși și imorali până în adâncul sufletului.

În general, piesele lui Brecht sunt legate foarte strâns de contextul socio-politic al perioadei în care el a trăit, astfel fiind mai puțin ancorate în prezentul de secol XXI. În zilele noastre, sentimentul de a ne vedea prietenii și familia transfigurați de război nu este unul cotidian, astfel încât tânărul regizor George Anton a avut marea provocare de a aduce în actualitate mesajul acestui text, fără a-i compromite integritatea.

Elementele de decor moderne sunt folosite cu măsură și, împreună cu momentele muzicale care sparg bariera dintre actori și spectatori, reușesc să aducă mesajul spectacolului mai aproape de publicul din secolul XXI. Regăsim, de asemenea, și elemente tipic brechtiene – pancarta la adăpostul căreia te poţi ascunde,  distanţa şi citatul cultural: pagini de ziar pe care se pot distinge numele unor trupe cunoscute pentru convingerile lor anti-război – Beatles şi The Rolling Stones.

Distribuția nu lasă nici ea de dorit, fiind compusă din tineri adaptabili, talentaţi atât ca actori, cât și ca muzicieni, lucru subliniat prin utilizarea instrumentelor din bodega văduvei Begbick. Cu multe merite individuale şi în ansamblu, din întreaga distribuţie interpretarea care a ieșit cel mai mult în evidență a fost cea a lui David Drugaru, în rolul comerciantului devenit soldat. Mobilitatea lui actoricească este evidențiată prin naturalețea cu care a trecut de la lașul Galy Guy la durul și temutul soldat Jeraiah Jip.

Spectacolul Un om egal un om în regia lui George Anton reușește să aducă în prezent probleme ascunse încă sub covor din anii 50’ şi până în prezent, apropiind publicul modern de complexitatea teatrului politic brechtian. În toate elementele sale, de la decor și costume şi până la intervențiile muzicale, se regăsește disciplina impusă de respectarea şi înţelegerea „Micului Organon de Teatru”. Un fapt deloc de neglijat pentru mine, un tânăr teatrolog auto-declarat fan al lui Bertolt Brecht.  

un articol de Sophia Lazăr

studentă anul II, Teatrologie – Jurnalism teatral, UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti

Articolul nu reprezintă în mod necesar poziţia organizatorilor festivalului. Festivalul de Teatru și Film „Șerban Ionescu” nu este responsabil de conţinutul cronicilor din rubrica YOUNG THEATRE REVIEW și nici de opiniile celor care le semnează. Acestea sunt în întregime responsabilitatea studenților din anul II, Teatrologie – Jurnalism teatral, UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti.