INTERVIU Alejandro Duran, regizor: „Fiecare om este o lume și înțelege lucrurile prin propriile experiențe, iar în cele din urmă, asta este frumusețea teatrului și a artei în general."

INTERVIU Alejandro Duran, regizor: „Fiecare om este o lume și înțelege lucrurile prin propriile experiențe, iar în cele din urmă, asta este frumusețea teatrului și a artei în general.”

INTERVIU

Explorează rubrica INTERVIU și descoperă-i pe tinerii creatori de teatru și film dincolo de scenă sau de marele ecran. Află de ce au ales să urmeze o carieră artistică, ce îi motivează și cine sunt oamenii care îi inspiră.

Alejandro, cum de ai ales să studiezi teatru tocmai în România și ce impresie ți-a lăsat această experiență?

În primul rând, vă mulțumesc foarte mult pentru invitație și mă bucur că spectacolul nostru face parte din festivalul vostru. Am venit în România printr-o bursă oferită de Guvernul României prin Ministerul Afacerilor Externe. Pentru mine a fost o experiență din care am învățat multe lucruri atât pe plan personal, cât și în domeniul teatral. Și cred că depărtarea de țara mea, de contextul meu și de locurile mele cunoscute a fost ceva de care aveam nevoie pentru a continua să cresc ca persoană și ca artist.

Cred că depărtarea de țara mea, de contextul meu și de locurile mele cunoscute a fost ceva de care aveam
nevoie pentru a continua să cresc ca persoană și ca artist.

Ce ți se pare că îi apropie pe români de columbieni din punct de vedere cultural și social? Și ce crezi că îi diferențiază?

Cred că sunt două țări care au câteva lucruri în comun: originea latină a limbilor noastre, culorile steagului, sunt țări cu o mare biodiversitate și munți mari. Dar sunt, totodată, și popoare care îndură și suferă din cauza sistemelor proaste de guvernământ, precum și din cauza nivelului ridicat de corupție care, printre alte probleme, ne transformă în țări cu o rată mare de migrație, pentru că oamenii pleacă în altă parte în căutarea unor noi oportunități.

Înainte de acest masterat ai absolvit studiile de licență în actorie în țara ta natală, Columbia. Ce te-a făcut să te îndrepți spre regie?

Cred că ceea ce m-a motivat cel mai mult să fac masterul în regie a fost provocarea de a crea, de a fi responsabil pentru realizarea completă a unui spectacol și de a putea găsi mijloace de expresie adecvate și o estetică potrivită pentru a spune o poveste. Nu vreau să spun că actorul nu este un creator, ceea ce vreau să spun este că am simțit nevoia să pot aborda practica teatrală dintr-un alt punct, care implică mai multă provocare și motivație pentru că atunci când am lucrat alături de unii regizori am simțit că sunt lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le fac altfel.

Cred că ceea ce m-a motivat cel mai mult să fac masterul în regie a fost provocarea de a crea, de a fi responsabil pentru realizarea completă a unui spectacol și de a putea găsi mijloace de expresie adecvate și o estetică potrivită pentru a spune o poveste.

Îți mai dorești să revii pe scenă după experiența de a monta un spectacol? De ce?

Da, cu siguranță. Este ceva la care nu voi renunța niciodată, sentimentul de a fi pe scenă este ceva de care am nevoie și îl voi căuta mereu.

Spectacolul tău de disertație pornește de la piesa de teatru Agamemnon a dramaturgului argentinian Rodrigo García. Cum și de ce ai ajuns să alegi acest text?

Rodrigo García este unul dintre cei mai importanți dramaturgi și regizori de teatru astăzi. I-am urmărit cariera, precum și activitatea grupului său La Carniceria. Îmi plac mult textele lui și, mai ales, Agamemnon pentru modul direct, abrupt și fără eufemism în care abordează subiectul consumerismului din perspectiva unui familist.

Cât de mult a contat faptul că varianta originală a piesei este scrisă în limba ta maternă? Crezi că s-a pierdut ceva din text odată cu traducerea lui în limba română?

Nu pot spune că am ales acest text pentru că varianta lui originală este în limba spaniolă. Cu siguranță mi-a fost mai ușor să înțeleg piesa, dar cred că cel mai important lucru pentru mine au fost tema și posibilitățile scenice pe care mi le oferea. Și în ceea ce privește traducerea, cred că sunt detalii care se pierd, dar sunt și lucruri care capătă un sens nou.

Cum ți-ai format echipa de creație și cum ai ajuns să-l distribui pe Denis Imbrescu în rolul lui Agamemnon?

Echipa s-a conformat în funcție de nevoile și mijloacele de exprimare pe care le găsim în lucrare, așa că pentru partea video am lucrat cu o regizoare de film (Ada Gabor), pentru sunet am lucrat cu o persoană din multimedia (Oliver Ibănescu), iar pentru scenografie, din primul an de master am știut că voi lucra cu Ruxandra Manole pentru că e o mare scenografă și o persoană sensibilă. Am ajuns la Denis pentru că, la fel ca mine, făcea masterul, iar dintre toți actorii din anul nostru, datorită trăsăturilor sale fizice, mi s-a părut că era cel care semăna cel mai mult cu personajul pe care îl aveam în cap. Îl văzusem jucând și mi-a plăcut prezența lui pe scenă, iar după ce am lucrat împreună, am descoperit un actor foarte talentat și creativ, dar mai ales o ființă umană grozavă.

Din primul an de master am știut că voi lucra cu Ruxandra Manole pentru că e o mare scenografă și o persoană sensibilă.

Denis, unicul actor din spectacolul tău, ne-a mărturisit că ți-ai dorit să abordezi textul lui García dintr-o perspectivă brechtiană. De ce ai optat pentru această cheie de joc și cum a fost să lucrezi cu Denis?

Bine, nu aș putea spune că am abordat textul dintr-o perspectivă brechtiană pentru că nu asta a fost intenția mea. Știam că sunt în căutarea unui spectacol foarte fizic și foarte plin de viață în care atât actorul, cât și publicul se află în afara zonei lor de confort. Spectatorii fac parte din spectacol, sunt expuși la tot ce se întâmplă, iar actorul e activ nu doar prin interpretare, ci și prin interacțiunea directă cu publicul, prin responsabilitatea manipulării diferitelor elemente în timpul spectacolului. Ceea ce am făcut a fost să experimentăm calitățile de mișcare propuse de Rudolf Laban și să vedem în ce mod le-am putea aplica în stilul de joc. Lucrul cu Denis a fost foarte interesant. Este un actor foarte inteligent, cu o mare capacitate de interpretare și asta scurtează procesele, făcând dialogul dintre el și mine foarte fluid în raport cu ceea ce i-am cerut pe scenă.

Știam că sunt în căutarea unui spectacol foarte fizic și foarte plin de viață în care atât actorul, cât și publicul se află în afara zonei lor de confort.

Cu ce ți-ai dori să rămână publicul după ce-ți vizionează spectacolul?

Nu știu, este o întrebare foarte dificilă. Fiecare om este o lume și înțelege lucrurile prin propriile experiențe, iar în cele din urmă, asta este frumusețea teatrului și a artei în general. Pentru că fiecare completează opera cu ceea ce este și mi se pare foarte pretențios să spun ceva anume. Așa că vreau doar să-l vadă. Vreau ca mulți oameni să-l vadă și să-i invite și pe alții să-l vadă.