Doi oameni stau pe pufi, sub un umbrar. Unul dintre ei e Alex Tocilescu, care se crede dramaturg. Celălalt nu este Alex Tocilescu. Beau bere sau apă sau ce vor ei. Vorbesc despre teatru, film, cultură, 2 Mai, Marea Neagră, viață, moarte sau orice altceva le trece prin cap. Publicul stă pe pufi și ascultă sincer interesat. După vreo oră, discuția se termină. Lumea pleacă să facă baie sau să mănânce sau să doarmă sau să joace în vreun spectacol. Poate că a rămas cu vreun gând din toată discuția asta, sau poate că nu. Ideal ar fi totuși să da.