„Ca și când inima ar fi din bucăți, ca și cum iubirea ar lipi bucățile unele de altele, așa sunt cele cinci povești despre iubire. Ele nu o definesc și nici nu o arată cu degetul. Uneori e de negăsit, în alte zile e chiar pe umărul de lângă tine, iar foarte rar te poți regăsi chiar în mijlocul ei. Povestirile lui Cehov nu sunt despre fericire, nici nu-și propun asta, doar ne încuie în aceeași cameră cu cei mai curajosi oameni, care nemaiavând loc pentru oase și carne, s-au lăsat locuiți de iubire, prin toate pliurile, în toate cotloanele devenind oameni-iubire. Oamenii-iubire știu să fie fără nici un zgomot, fără să aprindă nicio lumină, mergând pe vârfuri.” – Andrei și Andreea Grosu