Andrei Șerban construiește scena nunții în spiritul fluidității identitare și sexuale a personajelor, jucându-se inteligent cu ambiguitatea finalului shakespearian. Mai mult decât atât, acestuia îi adaugă un nou final, radical și infinit mai întunecat, în care Malvolio, cel umilit și batjocorit sistematic de toate celelalte personaje, se răzbună și decide să arunce întreaga lume în aer. O explozie de-a dreptul frisonantă, care îți rămâne întipărită pe retină și în timpane mult timp după ce ieși din sala de teatru. O rezolvare regizorală care reprezintă, de fapt, miezul tare al motivației lui Andrei Șerban de a monta tocmai „A douăsprezecea noapte”, tocmai în 2024, tocmai cu câteva luni înainte ca pământul să ne fugă tuturor de sub picioare. Un semnal de alarmă poetic și politic.