Umanitatea membrilor unei familii este treptat înlocuită de artificialitate. Mama, tatăl și fiul se află într-o stare perpetuă de somnolență, în timp ce își execută activitățile repetitive: tatăl îi dă soției indicații privind sarcinile casnice, cu ochii lipiți de un meci de fotbal; fratele disociază ascultând discursul nesfârșit al surorii sale, pe teme ce variază de la lesbianismul performativ până la perspectiva cetățenilor occidentali asupra comunismului; mama satisface toate nevoile membrilor familiei, până când comportamentul extrem al copiilor ei o împinge să se elibereze.